Biserica cu hramurie „Adormirea Maicii Domnului” (15 august) și Sfinții Părinți Ioachim și Ana (9 septembrie), cunoscută îndeosebi sub numele de Biserica Barnovschi – fostă mănăstire, este situată în Iaşi, pe stradă Ghica Vodă, nr. 26, aproape de Palatul Culturii. Alături de Mănăstirea Barnova, Mănăstirea Hangu (de pe Valea Bistriţei) Mănăstirea Dragomirna (Suceava) şi Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (Iași), Biserica Barnovschi se numără printre locașurile de cult a căror ctitor este Domnitorul Moldovei, Miron Barnovschi (Movilă) (13 ianuarie 1626 - iulie 1629; aprilie 1633 - 2 iulie 1633).
Dintr-un document datat în 9 mai 1627 aflăm că zidirea ei s-a început în anul 1627 și deși nu era terminată, domnitorul Miron Barnovschi o închină „la sfânta și marea cetate a Ierusalimului... unde este începutul și capul și întărirea credinței noastre”. În testamentul pe care l-a redactat în timpul detenției la Constantinopol, Miron Barnovschi precizează că Biserica nu era terminată când a fost nevoit să plece din țară în iulie 1629 și a dispus ca executorii săi testamentari, postelnicul Iancu Costin (tatăl cronicarului Miron Costin) și viitorul mare logofăt Matei Gavrilaș (cumnatul lui Barnovschi), din banii ce aveau să-i ia din vânzarea proprietăților sale din Polonia, să termine această mănăstire. Pe 2 iulie 1633, Domnitorul Moldovei și ctitorul acestui așezământ de închinare, a fost martirizat prin decapitare, după ce a refuzat propunerea sultanului Murad al IV-lea de a se lepăda de creștinism și de a îmbrățișa islamul pentru a-și păstra viața.
O descriere făcută de Paul de Alep, care a vizitat Biserica Mănăstirii Barnivschi în 1653, ne informează că aceasta este construită în întregime din piatră de calcar şi avea un pridvor închis cu o turlă deasupra, în faţa căruia s-a adăugat, în secolul al XVIII-lea, un alt pridvor deschis. Mănăstirea Barnovschi a fost cunoscută că reşedinţa oficială a patriarhilor din orientul ortodox în trecere prin Moldova. De asemenea, în chiliile ei, a funcţionat o şcoală cu caracter enciclopedic, în limba greacă
Chiliile și celelalte constucții edificate în timpul domniei lui Barnovschi, în incinta mănăstirii Barnovschi, cu timpul au dispărut. Chiar și Biserica a suferit în decursul timpului transformari radicale. Cel mai mult a suferit în perioada ateist-comunistă, când „diabolicul” Proiect de decret – inițiat de Consiliul Popular al județului Iași, în anul 1981, coroborat cu Departamentul Cultelor din București, cu ordinul nr. 9858/413/28.08.1981 și culminând cu Decretul de Stat nr. 57/18.02.1985 – privind sistematizarea „Centrului Civic”, zonă în care se află Biserica, expropriază Biserica Barnovschi de imobilele și terenurile ei. Casele au fost demolate, iar în locul lor și pe terenul în suprafață de 5100 mp au fost construite blocuri de locuit până-n ușa Bisericii, luându-i și spatiul de protecție a monumetului istoric. În urma acestei devastatoare acțiuni pentru Biserica Barnovschi, structura de rezistență a Bisericii a fost total compromisă. De asemenea și la Turnul Clopotniță, respectiv ruinele și beciurile rămase de la demolarea caselor Bisericii. Acoperișul Bisericii și cel al Turnului Clopotniță au fost total compromise. Prima acțiune pentru a salva monumentul istoric a fost implicarea „specialiștilor de la monumentele istorice”, care au făcut săpături arheologice pentru dovedirea vechimii lui. Ulterior, în baza documentațiilor tehnice de execuție a lucrărilor de consolidare și restaurare, cu aprobarile necesare, inclusiv a Ministerului Culturii – București, s-au făcut următoarele lucrări:
- Restaurarea și consolidarea acoperișului Turnului Clopotniță; confecționarea și montarea Sfintei Cruci pe acoperiș, respectiv consolidarea și restaurarea beciurilor și a ruinelor de lângă Turnul Clopotniță;
- Amenajarea curții Bisericii, respectiv betonarea ei și a trotuarelor din jurul Bisericii și a Turnului Clopotniță;
- Împrejmuirea Bisericii și a unei suprafețe de teren 3055 mp (2460 mp teren + 595 mp suprafață construită), cu gard metalic pe fundație și soclu de beton armat;
- Amenajarea grădinii Bisericii cu vegetație și copaci de ornament și trandafiri de diferite culori;
- Consolidarea și restaurarea beciului ce a fost dotat cu uși metalice atât la intrare cât și la căile de acces la el.
- Refacerea totală a structurii de rezistență a Bisericii, de la fundație și până la acoperișul ei;
- Refacerea totală a acoperișului Bisericii, care a fost smuls în întregime, de furtuna din data de 11 august 1994;
- Refacerea totală a tencuielii exterioare de pe zidul Bisericii;
- Refacerea totală a pardoselii din Biserică, din lemn de stejar;
- S-au făcut din nou instalațiile electrice, de paratrasnet, de încălzire în Biserică, în raport cu normele tehnice în vigoare.
- S-au făcut, din lemn de stejar, o parte din mobilierul ce dotează Biserica și stanele din Sfântul Altar și Naos, necesare utilităților cultice.
Documentațiile tehnice de execuție privind „Consolidarea și restaurarea Bisericii” au fost făcute de: SC AOD – EXIM SRL Iași – arh. Alexievici Ovidiu, pentru arhitectură și SC MAVI – CONS SRL Iași – Dr. Ing. Mihalache Adrian, pentru structura de rezistență. Ei s-au ocupat și de expertizele necesare documentației. Iar pentru partea de execuție SC DAM – CONSTANT SRL Iași – Ing. Șchiopu Mihai. Autorizația de construcție nr. 168/2002.
Din partea Ministerului Culturii – Monumente istorice – București, diriginte de șantier – arh. Petrescu Dan. Toate lucrările au fost executate în perioada 1987 – 2012 în timpul preotului paroh Nechifor Dumitru. O parte din lucrările executate au fost suportate din fondurile parohiei.
Astăzi se mai observă stâlpii îngropaţi într-o zidire nouă. Bolţile vechi au dispărut, iar două din ferestrele pronaosului se văd astăzi zidite parţial. Naosul prezintă o construcţie specială asemănătoare cu Mănăstirile Dragomirna şi Bârnova.
Recăderile arcurilor transversale de apus și de răsărit ale naosului sunt așezate excentric pe arcadele oarbe ce flanchează, în dreapta și în stânga, absidele laterale. Fațada Bisericii Barnovschi este decorată, deasupra și dedesuptul ferestrelor, cu un rând de ocnițe alungite. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis, sprijinit pe șase coloane de piatră.
Pictura interioara a Bisericii, total compromisă, este târzie datând din 1880. Mai mult de 50% din suprafața interioară pereții nu au nimic pictat pe ei fiind tencuiți și văruiți. Din zugrăveala din vechime nu s-a mai păstrat decât portretul ctitorului și al mamei sale Elena (monahia Elisabeta).
Catapeteasma (Iconostasul) Bisericii datează din anul 1788 și este confecționat din lemn de tei. Având o lățime de șapte metrii, catapeteasma cuprinde 40 de icoane pictate în culorile roșu, verde, negru și maro, datând din secolul al XVIII-lea. Icoanele Împărătești, pictate în anul 1971, de către pictorul Nicolae Alexiade, îi prezintă Maica Domnului cu Pruncul, respectiv pe Mântuitorul Hristos, stând pe bogate jlițuri baroce, fanariote. Mântuitorul Iisus Hristos este pictat în veșmânt de Mare Arhiereu, purtând coroană și ținând în mâna stângă Evanghelia deschisă.
Cea mai veche icoană este cea a Hramului „Adormirea Maicii Domnului”, pictată pe lemn în anul 1734, de un autor necunoscut și îmbrăcată, în anul 1806 în metal comun argintat cu urme parțiale de aur suflat.
Icoana Sfântului Ioan Botezătorul este pictată în același stil, în anul 1791 de diaconul Ieroteu de la Muntele Athos. Nu diferă ca stil, doar elementele clasice sunt mai pronunțate: cutele hainelor, elementele de peisaj – fundalul de arbori cu bogate coroane verzi – motivul arcelor de triumf retezat (ruină romană).
Ușa diaconească din dreapta este împodobită cu icoana Sfântului Arhanghel Mihail, iar cea din stânga cu icoana Sfântului Arhanghel Gavriil.
Deasupra acestui prim șir de icoane sunt alte opt icoane de formă oval – orizontală incluzând praznicarele. De remarcat abaterea de tradiția ortodoxă prin limitarea la opt a prazicarelor în loc de doisprezece. Icoanele praznicalelor sunt despărțite de cele de jos printr-o cornișă, susținută de console mici, de lemn.
Deasupra ușilor împărătești se află un spațiu dreptunghiular, arcuit semicircular. Acest spatiu este împărțit în două: în partea de sus este pictat Mântuitorul Iisus Hristos, pe Tronul Slavei, iar în spațiul inferior este pictată „Cina cea de Taină” de inspirație occidentală. Deasupra unei alte cornișe asemănătoare celei de jos, în mijloc, se află pictată, conform erminiei, „Icoana Maicii Domnului (Vlahernitisa)”, având deasupra o cruce adăugată ulterior (vechea cruce a dispărut).
Pictorii care au pictat o parte din icoanele catapetesmei sunt Bernard Bories, Emile Mompiot – francezi și Paul Munkedal - danez.
Ne mai atrage atenția icoana „Sfintei Ana cu Maica Domnului în brațe” – icoană făcatoare de minuni, una din puținele de acest fel, ce datează din anul 1625. Icoana, fixată într-un iconostas special amenajat, este realizată pe lemn și îmbrăcată în metal comun argintat.
Separat de biserică, la o distantă de 50 de metrii spre sud, se află Turnul Clopotniță zidit din blocuri de mari piatră și cărămidă și acoperit cu tablă zincată. Turnul are două nivele boltite, o scară și o tainiță, ambele tăiate în grosimea zidurilor. Deasemenea în turn se găsesc trei clopote: două mari, unul de 400 de kilograme turnat în 1628 la Liov și altul de 300 de kilograme, precum și un clopot mic de 70 de kilograme. Clopotul mare are o inscripție în limba latină și una în limba slavă, iar cel mic are o inscripție în limba română, cu caractere chirilice – „Lăudați pe Dumnezeu cu glas de trâmbiță. Acest clopot s-a turnat întru pomenirea lui Io Miron Barnovschi Voievod, leat 7223 (1715)”.
Lângă Turnul Clopotniță, făcând corp comun cu el, prin fundație, se află beciurile fostei case egumenești.
